“Daca ai ascunde tot, ceva pentru totdeauna, ce ai ascunde?” Mi-a spus aceasta intrebare, cand stateam amandoi, fata in fata, pana sa ne asezam jos. Am ramas asa, privind-o, ea la fel, zambea, si astepta sa raspund. Cred ca am stat cam doua minute apoi, incepand sa discut, mi-am dat seama ca abia vb. fiind totalmente emotionat.
“Pe tine, pentru ca teama, ca ai pleca, si ai pleca asa subit, m-ar face pe mine, sa ma opresc, sa inghet, sa astept sa devin praf de stele. Pentru ca sunt sigur, ai pleca cu tot cu inima mea. Si tu stii, eu ti-am dat inima” Am raspuns. Cred ca trecusera timp cat sa se termine o melodie. Lumea se uita la noi, iar noi ne priveam in ochi.
“Poti sa-mi spui aici, ca nu vei pleca, ca ma vei suporta, atunci cand voi deveni rea, cand voi fi rece ca un ghetar, cand o sa fiu pesimista, poti jura ca vei rezista?” O noua intrebare care sa ma faca sa incep sa cred ca se vor intampla lucruri ciudate intre mine si ea
“Tu sa nu pleci, pentru tu vei pleca, iar eu nu te voi lasa, pentru ca orice ai face, pana la urma, tot vei rade, si tot bine ne va fi” Am raspuns si am prins-o usor de mana. Vroiam sa o sarut. Vroiam sa plec, sa stau doar cu ea, fara sa vb. Doar sa o tin srans in mana, sa o doara, dar sa nu spuna nimic.
“Stii ca sunt greu de dus, nu ?”
“Esti usoara ca o pana, imi este frica de multe ori sa-ti suflu, pentru ca poti zbura. Ai un suflet usor ca un fulg. Esti grea doar atunci cand analizezi prea mult. Dar eu sunt de fier.” Am incercat eu o gluma, dar ea ma privea foarte curioasa, asa ca am continuat.” Vezi tu, eu nu vad decat o persoana care ma completeaza. Nu vad greutati, vad fericire.”
Muzica continua, iar noi, doar ne priveam. Apoi, fara sa vreau am sarutat-o. Usor, cu ochii inchisi, cu muzica in urechi, cu bataile inimii care cantau simultan. Am platit tot, ne-am dus acasa, si am acut dragoste toata seara. Ea credea pentru final, eu stiam ca pentru inceput. A doua zi, eram noi, impreuna, putini tematori, dar impreuna.
Nu ti-am mai scris in ultima vreme, nu pentru ca am ceva cu tine, dar mi-a fost lene. Stii foarte bine, imi place sa scriu, dar stii prea bine, ca nu suport sa scriu foarte mult. Intelegi ceva din ce iti scriu? Daca nu intelegi, nu este nimic, nici eu. Este cam tarziu la ora la care iti scriu, dar asta pentru ca vecinul de sus, are probleme in dragoste. Muzica pe care o asculta te face sa te sinucizi. Norocul meu ca nici mie nu imi este somn, de la o vreme, privesc destul de mult tavanul, in special seara, in special pe intuneric.
Cam de cat timp nu ne-am vazut? Nu de alta, dar daca numar ziele imi da cu virgula, stii, faptul ca te-am vazut la aeroport, cand ai plecat, si faptul ca mi-ai aruncat un “te iubesc” nu inseamna mare lucru. De altfel asta sper ac mi-ai spus… ca altfel.
Mi-am adus aminte de drumetiile noastre, cred ca am fost la munte de mai multe ori decat au fost ursi in vale. As vrea totusi in aceasta vara sa schimbam locatia, as mergem la mare. Am slabit, si acum pot as spun ca daca m-ar incurca lumea cu un atlet, i-as intelege.
O sa iti mai scriu si data viitoare. Te rog, nu te supara pe mine. Eu inca rezist.
Al tau, inca iubit,
Dorian Gray
———————————————
Draga Dorian,
Stii foarte bine ce ti-am spus in aeroport. Nu am nici o vina ca tu esti surd. Acum pe bune, nu ne-am vazut de 45 zilem, 9 ore si ceva minute. Dar ce mai conteaza, important ca o sane vedem. Te-as ruga daca vii la mama, sa aduci si tu niste flori, cumperi de la orice tiganca, si te rog, nu ii mai lasa bani in plus. Chiar daca iti zambeste.
Si te rog, nu vezi imbracat in negru, zau asa, data trecuta bunica a crezut ca ti-a murit vro ruga. Stii cum este cu batranii astia, cand vine careva in negru, au impresia ca s-a mai dus careva sus. Sau jos, mai mult jos. Si dupa ce ai plecat, a inceput sa ma intrebe, despre cine a murit, daca il iubeai. Si stii foarte bine ca nu imi plac asfel de discutii cu ea. Mai ales ca uita, si incepe sa ma intrebe cine sunt.
Si te rog, nu mai discuta cu tata despre politica, parca ii dai foc, zau asa. Ultima oara am crezut ca o sa faca cam trei atacuri de panica, si chiar vro doua atacuri de nervi. Asa de pornit era ca s-a speriat pisica de el. Si pisica este batrana, surda, si aproape moarta. Spun aproape pentru ca nu am vazut de cand a speriat-o tata, si in casa inca nu miroase.
Sa ma astepti la gara, nu vin cu avionul, i-am pacalit pe ai mei, si vin cu trenul. 12 ore de mers cu trenul, sper sa nimeresc langa pensionari. Le pun o singura intrebare, stii tu, “ai dreaq nu mai maresc pensiile”, bag castile si ascult muzica.
Sunt poate prea multe inimi in lumea asta singure. Stinghere fara un
corp definit cauta sensul. Sunt multi oameni fara inimi. Dar nici nu
cauta.
Dragul meu jurnal, mi-am gasit inima. Era unde am lasat-o data
trecuta. Sunt pregatit sa o arunc din nou in flacarile emotiilor. Nu
stiu daca ti-am povestit de ea. Ce om! Cata bucurie vezi pe chipul ei.
Am cunoscut-o acum cateva zile. Bine eu o urmaream de ceva timp, o
priveam stingher si timid cand trecea pe langa mine. Mirosul ei de
vara, zambetul fermecator pe care il oferea. Mergea usor ca un fulg in
bataia vantului.
Nu am avut curaj sa ii spun ceva. Pur si simplu statea imi opream
respiratia si doar inima o auzeam. Si asa imi auzeam inima cantand,
din ce in ce mai puternic, ca o toba ce anunta intrarea reginei. Cata
dragoste zace in acea fiinta cu zambet de zana!!
In fiecare zi in mintea mea exista doar ea. A trebuit sa aflu mai
multe despre ea. Totusi, ma indragosteam de o domnita care-si facea
putin timp pt a veni pe un drum sau loc comun. Asa incepe orice. Cu un
drum comun. Ironia sortii, aleatorul ne face sa iubim pe cei care vin
din neant, iar cnad pleaca parca se rup de langa noi.
Am intrebat pe cei cativa batrani din zona, la care ea venea, sa imi
spuna despre ea. Am stat o seara intreaga, cautand cuvintele, frazele,
mimica si tonul pe care urma sa le folosesc pt ca nu vroiam ca acei
batranei sa vb despre mine.
Mirelle Dacourt se numeste. Mi-re- le. Ce nume, format din note
muzicale. Cand il pronunti iti provoaca inima la un duet amoros.
Draga jurnal, cred ca m-am indragotit de aceasta fata, acest chip de
inger cu nume muzical. Mirelle, este mereu vesela, are ochii mari
verzi, parul este negru si fata alba. Slabuta ar spune unii, dar
buzele ei rotunde, glasul pur, curat , sanii ei in forma de
para. Cum sa nu o iubesti. Iar zambetul, otrava inimii mele. Cred ca
poate inca nu sunt demn de ea. Acest inger merita doar flori, si
zambete.
Acum trei zile, nu stiu ce sa intamplat cu mine, dar inima mi-a spus sa
vb cu ea. Venea la oamenii, sa cumpere niste mere, iar eu i-am
M-am trezit dimineata, am ramas la mine acasa. Imi place mult cum mi-am aranjat garsoniera. Este ora sase, sunt racit, si am mintea tulbure. Dupa intalnirea de aseara inca nu stiu ce o sa fac. Cert este ca plec cu ea.
Ne-am vazut la aeroport. Eu venit mai devreme, imbracat intr-o geaca neagra, camasa gri, o pereche de pantaloni si tenesi. Ea intr-o geaca maro, blugi si un tricou. Ca de obicei, era frumoasa. Si diminetile cand plecam undeva, de obicei, cand dormeam impreuna, imi placea sa o vad. Era naturala, obosita, si ii vedeam supararea fara tinta in ochii ei. Dar mie imi placea de ea.
“In doua ore plecam, ce ciudat, nu?” ii spun eu privind catre avioanele imense
” Da, in doua ore ajungem acolo, sper ca ai luat tot la tine” Imi raspunde ea, razand.
Adevarul, ca eram amandoi cam obositi. Poate deveneam batrani, dar eram tineri.
In avion, nu prea am vb. dar ne-am tinut de mana, ea si-a lasat capul catre mine, eu m-am lasat in jos, speram sa doarma bine. Am stat si am privit norii, care curgeau pe langa noi, soarele care intra prin hublou, iar ea, cu parfumul ei de vara, dormea linistita, tinand strans mana mea. Mereu am iubit la ea, modul in care ma percepea. II ofeream siguranta.
Am trezit-o doar cand avionul a incepul sa coboare, nu de alta, dar nu doream sa se sperie.
” Am ajuns, multumesc ca ai stat linistit, cred ca ai amortit” imi raspunde ea.
“Stai linistita, am stat perfect” Minteam evident, nu imi mai simteam mana, dar cand ma uitam la fata ei, era asa calma, fericita. Nu am rezistat si am sarutat-o. Nu s-a opus, avea buzele uscate. Eu nu, asta pentru ca m-am pregatit. Imi placeau buzele ei. ERrau carnoase, rotunde si parca perfecte pentru gura mea.
Pana la aeroport, am ras, facand glume despre oras, cu toate ca era poate mai frumos ca orasul nostru, totusi, mi se parea rece.
“Daca pana acum, nu credeam ca pana la urma, si la o mie de km. putem spune ca nu conteaza modul in care vb. totul este la fel, ei bine, acum sunt convins” Spun eu, ei, privind in jur
“Ce vrei sa spui?:” imi spune ea
” Pai ma refer la iubire draga, la acest maret cuvant iubire. Daca te uiti in jurul tau, multi se iubesc, dar uite, fiecare isi vb. in limba lui, dar daca privesti cu atentie, toti arata la fel. Sunt beti, ciudati, poate chiar drogati. Chiar este iubirea un fenomen international pot spune,” incercam eu o gluma, apoi continund,”Iar daca noi, am fi muti, tot una, ar fi la fel, niste beti cretini, prostii, care nu cunosc decat cuvinte dulci, si cadouri cretine.
“Esti rau, ce noi nu suntem la fel” noi nu ne iubim?
O intrebare care nu ma asteptam sa imi fie pusa. in mod normal, i-as raspunde imediat, dar acum, imi era teama, de ea
Dragilor, care ma injurati de mama, pentru ca nu raspund EU la telefon. Numarul meu, 0724665754, nu mai exista. Daca vreti sa ma contactati, exista telegrama. Daca nu ai nr meu de telefon, ‘al nou bre’, ghinionul tau. Exista telepatie!
-Cum toti, suntem doar noi doi, raspund eu, razand. Locul destul de liber pentru acea seara, muzica in surdina, un paianjen imens in coltul de sus al camerei, dar lumea il ignora.
-Cred ca nu iti dai seama, chiar daca suntem doi, aici suntem toti. Imi raspunde ea, destul de agitata. Si-a aprins o tigara intre timp, privind pe geam la ploaia ce nu contenea sa loveasca pamantul negru.
-Cum toti, te poti explica, nu vad decat doua umbre, atat. II spun eu, privind-o cu mirare. Ma uitam la ea, era incruntata, se uita in jur, se uita la mine, apoi privea cu atentie tigara.
-Sigur, suntem noi doi, impreuna cu demoni nostri. Imi raspunde dupa o lunga tacere.
Nu am stiut ce sa ii spun, imi venea sa ma ridic, sa ii spun ca este nebuna, ca s-a terminat si ca deja totul s-a sfarmat, exact cum ploaia desparte pamantul, ca apoi Soarele sa il prinda la loc.
-Si ce facem cu demonii astia? intreb, eu razand. Dar eram nervos, Buzele uscate, fumul ei de tigara ma enerva la culme. Nu mai fumasem de ceva timp, iar acum fara sa vreau il simteam in gat.
-Pai este simplu, simplu de tot dragul meu. Ti-am spus de ei, ii stii prea bine. Daca poti trece, daca ii poti invinge, sunt a ta, daca nu poti sau nu vrei. Eu te inteleg, esti un om minunat, dar totul se opreste aici.Eu am nevoie de un tip, care ma poate ajuta.
- Pai, eu nu pot sa ma lupt singur, eu pot sa te ajut. Pot sa fiu langa tine, si sa te ajut. Si demonii nostri, cum le spui tu, sa plece sa dispara. Si as vrea asta, daca m-ai lasa
-Prea multe cuvinte. Continuua ea sa-mi spuna, “Mult prea multe cuvinte”
-Cand unul dintre noi e linistit, celalalt este nelinistit! spune ea, privindu-ma
-Nu inteleg nimic, chiar nu inteleg, din ce spui.
-Ninici nu trebuie, trebuie sa simti.
-Cred ca inteleg ce vrei, si cred ca ai dreptate. Sunt minunat. Dar nu iti poti face nimic, nici nu vreau, eu am problemele mele, demonii mei, cum spui tu. Si sigur nu se vor intelege. Incerc eu o gluma proasta, razand singur, dar singurul lucru pe care l-am reusit, a fost o lacrima, rece pe care o vedea cum coboara prin fata ei, catre barbie. Am luat- usor cu degetul, iar i-a mi-a prins mana.
-Te inteleg, chiar te inteleg sa stii
-Imi pare rau, dar trebuie sa plec, nu vreau, nu pot, imi este greu, dar trebuie sa plec, imi spune ea, avand ochii rosii, plini de lacrimi.
-De ce? Poti sta o vesnicie, poti sa ramai, dar eu nu iti rezolv probleme, demonii tai sunt ai tai.
De azi, o noua categorie! Jurnalul fictiv in notes, pe iphone in metrou
Cat timp poti trai intr-o uzura care nu doar ca te macina, dar
reuseste sa iti construiasaca in jurul tau un imens zid al disperarii?
Drumul care cu multa pasiune il faci este doar calea catre disperare.
Si ce poate fi mai omenesc pt un om decat sa traiasasca in disperare,
unde gandurile si le pune aleatoriu si este guvernat doar de implozii
sentimentale. Acceptarea, un cuvant strans legat de timp. Cand viata
pe care o duci, este guvernata doar de haos nu te intereseaza decat
scurtele trairi. Nu conteaza de care sunt, important sa existe.
Sa cadem intr-o mizerie interioara, sa fim jos, murdari, sa refuzam orice.
Nu trebuie sa iti fie mila, nu iti trebuie compasiune.
Trebuie sa il lasi. Oricum cand incepe sa-si aduca disperararea la viata
e clar in acel moment esti doar martor. Pentru ca simte nevoia de martor
Si primul care nu va fi martor ii va fi iubit!
Pentru ca ii va fi teama de el. Si se va simti in siguranta pentru ceva timp. Pentru ca teama produce siguranta interioara oamenilor care nu stiu decat starea de avarie
Apoi acelasi joc. Unii iubesc alti devin disperati. Vor suferinta pt ca de jos te poti ridica. Si unii rostesc cuvinte mari, altii nu vb. dar se vede. Dar fiecare se minte, fiecare cauta sa minta.
