Travel 2 Time

M-au sunat parinti lui sa ma duc la el, ca nu se intelege cu nimeni. S-a certat pana si cu popa. Marius, era prietenul meu din copilarie, facultatea si-a terminat-o la medicina, si acum, era la Cuca Macaii, intr-un loc pierdut pe harta. Patru sate mici, cu doua mii de suflete, majoritatea batranei, dar si tineri. Eu terminasem dreptul, iar la vremea respectiva imi mergea bine. Aveam cazuri cat sa frec duda cu spor cateva luni. Am acceptat oferta parintilor, ma rog, m-am dus pentru ca vroiam sa il vad. Mereu la telefon, urla si era nervozat

-Bah, innebunesc, astia aici sunt tampiti ma, tampiti! Vino dracu’ odata ca tampesc.

-Dar ce au ma, ce au, de sunt tampiti? ca nici tu nu esti breaz, ca daca erai cu creier, erai la Bucuresti.

-Du-te’n mata, te astept aici sambata. Te iau cu traseta, ca pe boieri.

Am mers cu trenul pana cand am crezut ca lumea s-a sfarsit iar eu sunt pedepsit sa merg intr-un cerc. Dupa juma de zi, in care mi-am stors creieri incercand sa lamuresc un batranel de ce lumea este corecta, iar justitia este corecta. Eram prost si tanar si credeam in asa ceva, acum mi-as da palme.

Era la gara, asa cum imi promisese o traseta cu un vizitiu. Am urcat, si am ajuns la intrarea in comuna. Cum aflasera ca vin, in fata mea erau: popa, primarul, invatatorul.

-Buna ziua, tinere justitiar, va rog, bine ati venit la noi in comuna. Incearca primarul sa ma minta ca totul e bine. Doreau doar sa plec, sa ii las in lumea lor, credeau ca cine stie ce o sa le fac.

-Ce faceti, sunteti bine? tip efectiv la ei, din cauza zgomotului trenului.

Dupa niste pupaturi in cur, m-au invitat la masa la popa

In curte, macare tipita de tarani, oameni gospodari, un pahar cu vin.

-Parinte, Marius, este un medic, lucreaza aici? intreb eu cu sfiala si privind in jur la fetele lor. Fete care s-au schimbat putin la auzul numelui.

-Medicul, baiat bun, bun baiat, dar greseste domnu’ judecator

-Avocat!, spun eu

-Domnu judecator, sa va explic. Eram acum doua zile, si era dumeneca, dupa slujba, si totul minunat, si pace in lume era.

-Avocat! spun eu mai tare poate nu ma aude. Adevarul ca popica asta era cam ursuz, cam grasut si cam batran.

-Domnu procuror, eram spre casa si in timp ce mergeam eu linistit, ma gandesc sa il invit la fiul domnului, Marius la un joc de table. Un joc curat, fara noroc, far animic. A venit domnu procuror, a venit si am inceput sa jucam.

-Avocat parinte, sunt avocat.

-Fiule, esti ce vrei, eu spun ce cred. De fiule, vine Marius  se aseaza jos si incepe

“Hai Dumnezii matii, hai cu 4-2″

-Eu i-am spus, Marius, copile, fiule, imi faci rau, dar el continuua

“Biserica matii de zar”

-Domnu procuror, imi facea rau, zau asa, i-am spus mai Marius, esti prea patimas, iar el ce imi spune domnule domn drag

“Du-ten ma-ta de popa. Esti popa prostu.

Eu radeam deja, avea fata rosie, dar restul se uitau la mine de parca aveau raie.

-M-am innecat la ce am auzit, vai ce nenorocire, am incercat eu sa-mi explic fata rosie.

Am ajuns la el, era in cabinet, citea o carte. Nu de medicina, o carte de Eliade.

-Ce dracu faci ma, te urasc astia, ce dracu, te-ai certat cu popa? il intreb eu razand si arucandu-mi hainele pe o cananpea veche, si privind cabinetul.

-E tipic ma cabinetu asta, cum esti tu, dezordonat. De-zor-do-nat!

-Bah, taci, nu vezi citesc, dar sa iti spun, si arunca cartea nervos. Ma aici, incepe el aratand in jur si cu miscarea lui a arata catre tot satul din mijlocul muntilor, aici toti sunt prosti ma

-Hai ma, fii si tu…

-BAh, profesorul este agramat! intelegi, este agramat, in pizda masii! injura el

-Marius, ii spun eu calm, daca era destept era la bucale. Lasa sa invete si el

-Bah, dormi la mine, duminca mergem in oras, sa vad si eu civilizatie.

A doua zi, ploua asa de urat incat nu mai doream nimic, nu doream decat sa plec in bucale.

-Hai ma, sa vedem orasul, nu te-am mai vazut de juma de an, tipa la mine Marius.

Eram in fata casei, langa traseta, cand tata Leana, cum ii spunea el, sa vina intr-o fuga de am crezut ca pica.

-Domn doftor, domn doftor, naste Lenuta a lu’ Dorel, naste si moasa nu stie ce sa faca

-Babo, taci, eu plec, ce are moasa de nu stie, ca stie dao in Pstele masii

-Aloe maica, domn doftor, veniti!, continuu cu o voce disperata babuta.

-Hai ma, mergem la ea, ce draq, ii spun eu

-Bah tampitule, asta sta, Lenuta asta la 2 ore de noi, in mijlocul muntilor.

Am ajuns la ea, nastea, moasa era uda toata, socru terminat, Dorel la bauta.

-Babo, ii spune el mamei Lenutei, adu repede, apa calda, si niste prosoape

-In timp, lenuta urla, copilu iesea invers. Asta era problema, copilul iesea cu picioarele in loc de cap.

-Bah, vezi nu, nu are mare buba, ii spun eu

-Taci ma, ma duc sa-mi aduc cartea. S-a dus la traseta si s-a intorc cu jumate de buturuga, o carte de doua mii de pagini.O deschide si cauta disperat. Presupun ca se uita despre cum sa scoti un copil

In camera, disperare, el linistit, socru era terminat, moasa urla mai ceva ca Lenuta, Dorel era la a doua sticla de tuica, venea copilu!

-Ce dracu faci ma, esti tampit, inveti acum, esti prost? urlu si eu la el

-Taci ma, sta asta si citeste, trece ceva timp, si deodata iese copilul.

Tatal lacrimi, moasa multumeste Dzeului, Lenuta lesinata. Marius, trage ditamai palma copilullui, incepe asta sa urle

-Moaso, taie, curata, si adu-mi draq un prosop ca m-au luat caldurile

-Babo, adu vin sa bem cu socru, urla Marius

Ne-am asezat cu toti la masa, sa bem niste vin, apare cu lacrimi in ochi socrul si ne spune sincer

-Domnu doctor, domnule, sunteti cel mai bun domnule. Pai a venit parintele, a scos el cartea lui si a cetit din ea, dar nu a iesit. Si dumneavoastra, ati scos cartea asta mare si groasa, ati vorbit putin si a iesit copilul

-Domnu doctor, sunteti tare, continuua socru cu lacrimi in ochii

Marius se uita la el tamp, blocat, nu stia sa ii dea o carte peste fata, ca il i-a la misto, sau omul asta chiar credea ca asa a iesit copilul

No tags for this post.

Daca te astepti sa iti spun cu lux de amanunte, despre cat de frumoasa este tara noastra, cat de misto a fost la ski si cat de meserias am fost eu, te inseli. O sa iti spun fix de imi aduc aminte si cam atat.

Nu stiu cum sunt diminetile in alte locuri, dar in Bucuresti este groaznic de ciudat. Este frig, ploua, si chiar daca este lumina, daca ma intreaba careva ii spun ca este seara. Si eu, treaz e jumatate, la ora 8 dimineata la gara. Lume multa, imbracata ciudata, multe accente, toti romani. Ai mei, unde pleci, eu le-am spus ca ma duc la prieteni. Nu este bine sa le spun ca merg undeva unde as putea sa-mi rup oasele, nu ar mai dormi. Asa sunt ei, mai speciali.

Si am stat frumos in gara, apoi m-am gandit ca nu am mancat nimic, si sigur in tren nu o sa pot manca, m-am dus la KFC, si am mancat in 10 minute jumate din ce mi-am cumparat apoi am plecat.Am luat cu mine porumbul, imi place porumbul, mai ales iarna. In tren nimic interesant, nu au spus nimic oamenii de langa mine, m-au lasat in pace, eu la fel. Am coborat prima oara la Sinaia, eu trebuia sa cobor la azuga. Norocul meu, ca m-am uitat la numele statiei. Nu este bine deloc sa te crezi in orele pe care CFR-ul le pune pe bilet, sunt informative. Am urcat inapoi, si am stat linistit inca doua sferturi apoi am ajuns. Tot in tren am aflat ca omul care conduce acel tren, soferul, este viu si stie cat de cat romana. Cand mai mergi cu avionu auzi: “Good Morning! Ladies and Gentlemen. Welcome onboard this flight to Seoul. My name is John Graham and I’m Your In-flight Service Director. … From captain Jackson and the crew, it is our pleasure to serve you today. …”

Ori, doamnelor si baietilor, citez din memorie: Buna dimineata, sunt Ioan Necula, si Caile Ferate Romane va doreste o drum placut astazi. Va multumesc, sa traiti!. Domnu Necula este D-zeul meu. si m-am simtit mult mai implinit ca un om ca el, conduce acel tren. Si mi-am adus aminte, in timp ce imi stateam eu adormit, dar eram alert ca un iepure pe camp, apare…

Buna ziua, multumesc, biletul va rog, multuesc. Da, era controlorul, tuns scurt, grasut si rapid ca o musca in calduri.

Azuga, orasul oamenilor vii si mai frumosi ca mine. Mint, un oras care are trei strazi, si in tot orasul gasesti urme din fosta fabrica azuga. Si nu miroase a bere, deloc. Multi oamenii care schiaza si multi oameni care se prefac ca schiaza. Printre ei si eu, si cum e bine intai de toate sa cauti cazare, am inceput sa dau telefoane si pan’ la urma m-am instalat la etajul intai la o mica vila cu 20 de camere. Si la parter aveau magazin, era perfecta. In camera, lucs. Si am negociat.

-Buna ziua, am vazut numarul de telefon, spun eu adormit, privind in magazin.

-Ziua buna, ce faci tu?, vrei cazare zici? imi raspunde un nene treaz ca un pensionar de tramvai.

-Da, pentru o singura zi, si as dori inainte de toate sa vad camera.

-50 de lei, atat costa.

-Marioooooooo, tipa el isteric, este un baiet aici, singur, si vrea cazare.Este nevasta, acu s-a sculat, a fost de noapte, imi raspunde, pesemne sotul, cu un zambet de parca fac filme porno.

-Este singur?, singur?, intreaba nevasta de la etaj. Apreciez sincer asfel de dialoguri, se aude clar cand urli, si nici macar nu este nevoie de schimb vizual.

Doua fotolii, un pat, o masa, un dulat, un televozor. Color!, zau asa, lucs. Dar foarte cald.Am venit sa schiez, le-am spus eu de cateva ori. Pesemne credeau ca am venit sa ma ascund de nevasta, dar nu, eu am venit sa schiez.

No tags for this post.

Unele melodii, chiar daca nu le inteleg, si nici nu ma intereseaza, imi intra in suflet. Rezoneaza cu inima mea, iar melodia asta este exact cum o vad eu pe ea.Nu inteleg nimic din melodie, dar timbrul vocal, vibratiile, sunt pentru mine. Si cand o ascult este acolo in mijlocul inimii. Si nu ma deranjeaza catusi de putin. Si cand o ascult, este fix ea. Ciudata si cu muzica asta.

No tags for this post.

Cand iti este frig iti dai seama ca ai nevoie de caldura. De foarte multa caldura. Sa mergi descult prin zapada, sincer nu este cel mai placut lucru pe care l-am facut. Am mai inghetat de frig, am tremurat noptile reci, privind stelele pana cand am facut febra musculara. Cat timp tremuri  traiesti, in clipa cand la minus 20 de grade iti este cald, inseamna ca incepi sa te duci intr-o alta lume. Mai calda, cu mai mult zambet. Urmele in zapada, cand mergi descult nu seamana cu urmele celor cu pantofi. Unii se plang ca au picioarele ude. Nu cred ca stiu ce inseamna ud.

Langa mine s-a oprit un taximetrist. Fumeaza linistit si ma priveste. Adevarul ca sunt frumos. Este o priveliste de vis. Descult cu o geaca pe mine, cu punga de aurolac, pantalonii mei negri, un ghiozdan. Ce ma face frumos este fularul mov si fesul rosu. Sunt in tenta cu ultima moda. Ultima moda care au vazut-o la tv. Acum patru ani, cand inca casa inseamna un acoperis. Lucrurile sunt mai simple, casa pentru mine inseamna orice unde nu ploua si nu bate vantul.

Am langa mine doi prieteni foarte buni. Nu prea vorbesc ei. Chiar deloc, nu ma deranjeaza, atat timp cat impartim tot. De la mancare, la pat, la afectiune sunt fericit. I-am gasit pe strazi, sunt nascuti pe strazi. Le-am dat singurele nume posibile. Azorel si Grivei. Sunt cred, singurele nume de caine.

Zapada asta ma omoara. Fizic ma omoara, sunt slabit, am mancat ultima oara acum cateva zile. Este asa amuzant sa vb. de timp si sa nu folosesti decat rar unitati de masura ca, ore, minut, secunda. Mi-as dori o secunda de fericire. Cand esti diluat in timp, bucuriile vin rar, tin putin, iar intre ele timpul trece.

Taximetristul ma priveste pe mine si prietenii mei. Zambeste la mine, eu la el, v-am spus, sunt un frumos.

“da-mi si mie sefule o tigara!” incerc eu sa il conving, uitandu-ma la el, blajin si cu o fire calma. Cateodata cand cer ceva, am o privire de inger. Cateodata.

“In loc sa-mi ceri de mancare, imi ceri o tigara” raspunde el cu ceva ura in voce. Sunt imun la critica, orice critita, de bine sau de rau, decat sa te schimbi tu, mai bine schimbi pe altul. Creatia ta, te simti mai bine cu tine. Adevarul ca imi era foame, dar taximetristul asta fuma, nu manca, iar daca ii ceream o paine, imi spunea sa ma duc la munca. Iar eu nu am nimic in picioare. Frig rau.

“Sefu, imi este foame, dar as fuma, nu am fumat de o luna de zile, nici nu mai stiu cum este” incerc eu sa il imbii cu vorbe dulci. Sunt poetic cateodata. Nevoia te impinde sa lasi orice urma de mandrie cand ai ceva de luat, iar eu vroiam o amarata de tigara.

“Na ma, trage din ea” Si o arunca jos, direct pe gura unui canal, intre picioarele mele. Norocul meu, aburi din canal ma tineau in priza. Si nu imi inghetasera picoarele. Am luat erstul de tigara, fericit, l-am ignorat. Se uita cu mila. Eu nu am nevoie de mila, eu am nevoie de pantofi, eu am nevoie de o paine, eu am nevoie de dragoste. Ce cuvant dragoste. Eu am iubit o singura data. Dar nu parinti. Ai mei m-au lasat de mic. Prea mic sa-mi aduc aminte cum erau, prea mare sa-mi doresc sa ii vad. Parinti mei nu exista. Poate chiar m-a adus barza. Am o gandire foarte matura la 17 ani.

Dragoste. O cautam cu toti, dar nu o gasim decat atunci cand o pierdem. Complicat. Imi place foarte mult sa beau apa. Imi place foarte mult sa stau la caldura. Orice caldura.

No tags for this post.